Aliatii romanilor

Auzeam azi la radio in autobuz ca daca terenul e prost in meciul cu Franta, asta ne-ar putea ajuta sa castigam, sau cel putin ne-ar da o sansa in plus. Ce interesant ca tactica romaneasca in meciul impotriva unei foste campioane mondiale este sa se roage sa fie terenul noroios, ca sa se impiedice aia din Vest, mai sofisticati si neobisnuiti cu nebunii de-astea... Daca ar fi putin paranoici, francezii ar putea spune ca e o conspiratie impotriva lor si ca terenurile sunt voit in stare proasta, pentru ca se stie ca numai romanii se pot adapta la stfel de conditii de joc!
Pe de alta parte, se pare ca tactica asta face parte din mentalul colectiv romanesc. Dintotdeauna in luptele impotriva turcilor si a altor cotropitori romanii s-au bazat mai mult pe conditiile meteo nefavorabile si pe terenurile mlastinoase decat pe propria armata, care nu avea cum sa se compare cu cea a turcilor. Prin urmare, se pare ca ne-am obisnuit sa stam si sa asteptam ca ploaia sa se reverse si sa-i inece pe dusmani, ca noi oricum suntem mici si pricajiti si nu avem cum sa-i speriem macar.
Asa ca sa speram ca ploua sau ca se surpa terenul de fotbal, ca altfel e clar care va fi soarta meciului!!!

Viata fara munca

Ma intreb cum ar fi lumea asta fara munca, daca oamenii nu ar avea nevoie de ea pentru a supravietui. Probabil ca ne-am plictisi si ne-am gasi altceva de facut. Am fi obligati sa facem ceva, poate chiar mai obligati decat suntem in prezent. Dar asa de mult mi-ar placea sa ma trezesc intr-o zi si sa-mi dau seama ca nu am nicio problema, nicio grija, nicio obligatie. Oare cum m-as simti in acea zi in care, deschizand ochii, mi-as da seama ca nu mai am ce griji sa-mi mai fac? Ar fi poate inspaimantator la inceput, dar apoi m-as grabi sa ma bucur de viata. Desi ceva imi spune ca probabil nu ar fi cea mai usoara si placuta experienta. Ar fi interesant, oricum...