marți, 4 noiembrie 2008

si daca...

Si daca nimic nu conteaza in cele din urma? Si daca toata viata ne-am chinuit degeaba? Sa fim cum trebuie, cine trebuie, unde trebuie? Sa ne prefacem, sa zambim, sa fim perfecti? Probabil mai fericiti sunt cei care nu au jucat niciodata dupa regulile jocului... ei cel putin si-au asumat viata si nu au jucat poentru altcineva. Pentru ei viata a avut un sens, unul egoist, e drpt, dar cel putin au simtit ca au trait.
Oare daca ar fi sa intrebam, cati oameni simt ca traiesc cu adevarat? Ne e atat de frica sa ne asumam riscuri... Nu conteaza ca asta presupune sa trecum continuu pe langa ceea ce ar fi putut fi. Ca mereu vom trai cu regrete si cu intrebari de tipul "Ce ar fi fost daca?" Numai in familia mea stiu cateva cazuri de oameni care au regrete de genul " si daca as fi fugit cu baiatul ala?" Si daca nu as fi ascultat de parinti si mi-as fi ales singura cariera?" "Si daca as fi fost soldat?" " si daca mi-as fi luat motocicleta?"
Dar probabil reusita presupune intotdeauna asumarea rsicului. Lasii nu au sansa la mai mult pentru ca nu o merita. Cei care nu vor cu adevarat sa traiasca nu o vor face si ii vor privi mereu invidiosi pe cei care au indraznit.

Mici nimicuri


Sunt acele lucruri care te fac fericit pe nesimtite, tocmai cand te indoiai mai puternic ca viata aar mai avea vreun sens... Acele lucruri mici, pe care ceilalti nici nu le observa, pentru ca pentru ei nu inseamna nimic, pentru ca pe ei nu ii leaga nimic de ele. O floare inflorita in plina toamna, un copac colorat, un colt de cer senin, un miros demult uitat intr-un colt prafuit al memoriei de lunga durata... E un cuvant de incurajare primit de la o persoana, un zambet sincer sau o strangere de mana. E ceva care nu te poate lasa rece si care te scoate din monotonia zilelor de toamna. E ceea ce da sens vietii. E ceea ce te face sa te poti iubi si accepta chiar si atunci cand simti ca ai o existenta efemera si lipsita de sens. E ceva inefabil, dar care poate sa-ti schimbe starea de spirit intr-o clipita, facandu-te un cu totul alt om. Acele lucruri mici care iti redau speranta si increderea ca intr-o zi iti vei gasi locul in aceasta lume si vei fi FERICIT. Ca vei putea sa te simti in sfarsit "acasa", protejat si util in acelasi timp. Ca vei uita ura si invidia, competitia si provocarile si vei putea fi tu insuti/insati. Si ca nimeni nu te va judeca pentru asta. Nici macar tu. Nici macar nimeni. Sunt, pe scurt, acele lucruri care fac viata sa poata continua si care probabil au asigurat evolutia si conservarea speciei umane.

Din cand in cand, trebuie sa ne mai amintim si de ceea ce ne face fericiti, de ceea ce ne face oameni. De cele rele ne amintim oricum. Sa ne mai gandim si la ce ne place si ne face sa ne simtim impliniti.