Adio

Am sperat ca isi va reveni si ca va reusi din nou sa ridice mii de oameni in picioare. Am sperat ca le va arata tuturor ca inca mai poate sa inspire si sa fascineze pe oricine. Am sperat, eram sigura, ca acel ceva inca este in el si ca va iesi din nou la suprafata. Asteptam concertele de la Londra ca pe o confirmare a increderii pe care o aveam in talentul lui. Dar nu a mai avut timp si pentru asta. A plecat prea repede. Pacat. Sper ca acolo unde este acum, ii e mai bine decat i-a fost printre noi.
Adio, Michael Jackson...

Noi suntem romani...

Si nu prea avem de ce sa fim mandri de noi insine... Exemplu concludent in acest sens: ieri dimineata stateam intr-un blocaj in trafic, in autobuz. Dupa ce m-am saturat sa astept, am mers la usa din fata si l-am rugat pe sofer sa deschida usile ca sa pot sa cobor. Mai aveam oricum doar o statie de mers. Intai, ocupat cu un teanc de tabloide pe care le citea cu sfintenie, s-a facut ca nu ma aude. Dupa ce i-am batut in geam si i-am explicat ce doresc, a inceput sa se rasteasca la mine ca nu e sofer de maxi-taxi, ca nu e sluga calatorilor si ca nu are, in fond, nicio obligatie sa deschida usile. Am aflat ulterior ca il mai rugase o femeie acelasi lucru si ca si ea a fost ignorata. Cred ca degeaba ne plangem de conducatorii nostri. Pana la urma, si ei tot din randul nostru provin, si au invatat de mici ca asa trebuie sa te porti: nu esti sluga nimanui si daca te roaga sa faci ceva care nu scrie clar in fisa postului ca trebuie facut, nu ai de ce sa te chinui. Ba ai si dreptul sa te iei de persoana care a indraznit sa te roage ceva si sa te deranjeze. Ne mai miram ca nu suntem in stare sa accesam fonduri europene pentru simplul motiv ca trebuei sa scrii un proiect inainte si pentru ca nu este nimeni delegat expres pentru asta. Asa oameni, asa tara!

Doua reclame care mi se par foarte tari

Prima ar fi (de fapt sunt doua, e o campanie destul de ampla dupa cate se pare) apartine celor de la UNSR (Uniunea nationala a studentilor din Romania) care impreuna cu Vodafone Romania au pus la cale o campanie de donare de sange. Prima data am auzit reclama la radio, si mi s-a parut de mare impact pentru ca era foarte inteligent facuta. Ideea era ca avusese loc un accident si aveau nevoie de sange pentru ranit. Toti cei care erau in jurul lui evitau sa spuna cuvantul cheie, "sange", si gaseau pretexte care mai de care mai interesante ca sa nu doneze sange. Apoi am vazut si reclama de la TV, care merge pe o idee tangentiala. E vorba tot despre un accident, dar aici se pune accent pe echipa de medici care se grabeste sa duca pacientul in sala de operatie, pentru ca apoi sa stea degeaba in jurul ranitului din lipsa de sange. Explicatia vine pe final: o treime dintre operatii sunt amanate din cauza lipsei sangelui. Mi se pare ca merg direct la tinta reclamele si ca ar putea convinge destul de multa lume... Sper. Au si un site: www.pentruviata.org
A doua reclama interesanta am vazut-o aseara. Era la Algocalmin. M-a impresionat mai ales pentru ca te-ai astepta ca la produsele "traditionale" romanesti sa vezi reclame mediocre si banale. Ei bine, asta nu era asa. Ideea era ca durerile se schimba cu trecerea timpului si ca Algocalmin se adapteaza la noile tipuri si surse de durere pe care le intampina oamenii. Si modul in care e facuta te face sa retii reclama si sa ai mai multa incredere in banalul Algocalmin. Chiar pot sa spun ca am ramas perplexa si cu un zambet mare pe fata dupa ce am vazut ce produs promova reclama. Are un umor aparte si o modalitate relaxata de a spune lucrurile.
Felicitari ambelor campanii!

Fear

Cred ca lucrul de care imi e cel mai frica in viata este acel moment in care orice om isi da seama ca viata lui e un imens sir de repetitii, ca nimic nou nu i se intampla cu anii, si ca de fapt el a devenit o masinarie care functioneaza dupa un program perfect. Cum faci ca sa dai sens sirului interminabil de lucruri pe care le faci zilnic, cum faci ca sa simti ca merita sa traiesti? Si unde sunt oamenii aceia fericiti care pot spune cu mana pe inima ca au o viata implinita si ca sunt fericiti? Exista ei? Cum fac ca sa fiu si eu ca ei?
Pueril, stiu, si totusi atat de actual in mintea mea si atat de suparator in zilele ploioase ca cea de azi... Let's stop the rain...

Noi nu stie sa scriem

Daca este ceva care a inceput sa ma obsedeze si sa ma scoata din pepeni in ultima vreme, este ortografia din ce in ce mai deficitara a romanilor. Nu-mi dau seama daca se intampla si mai demult, insa in ultimele luni (poate ani) observ o crestere clara a numarului de greseli de scriere. Sa fi uitat romanii sa scrie corect? Sau sa fie din cauza ca scolile romanesti produc din ce in ce mai multi agramati?
Cert este ca fenomenul este pe val si nu da semne de remediere. Mai mult, am impresia ca se ia. Oamenii, daca vad de zece ori scris gresit, vor incepe si ei sa scrie gresit. De exemplu, in ultima vreme rar mi-a fost dat sa vad cuvinte, mai exact verbe, care se termina cu "ti" scrise corect. Fie pun cratima cand nu ar trebui (cea mai frecventa situatie), fie nu o pun cand ar trebui. Si daca fenomenul s-ar restrange la cateva persoane neinstruite, sau la alte cazuri particulare, as intelege. Dar am vazut greseala asta si in reclame (inclusiv la produse de lux), in reviste, ziare, la facultate, ce mai, peste tot. Am ajuns sa ma uit cu groaza la orice cuvant care contine "ti" si sa sper ca macar de data asta e scris corect. Rar se nimereste...
Deci, dragi copii, recapitulare: "ti" se scrie legat de cuvant cand verbul este la persoana a II-a plural (exemplu "voi scrieti") si cu cratima cand este un imperativ si verbul e la persoana a doua singular ("scrie-ti tema!"). Nu e atat de greu... E doar o diferenta intre plural si singular. Hai ca se poate!