Noi suntem romani...

Si nu prea avem de ce sa fim mandri de noi insine... Exemplu concludent in acest sens: ieri dimineata stateam intr-un blocaj in trafic, in autobuz. Dupa ce m-am saturat sa astept, am mers la usa din fata si l-am rugat pe sofer sa deschida usile ca sa pot sa cobor. Mai aveam oricum doar o statie de mers. Intai, ocupat cu un teanc de tabloide pe care le citea cu sfintenie, s-a facut ca nu ma aude. Dupa ce i-am batut in geam si i-am explicat ce doresc, a inceput sa se rasteasca la mine ca nu e sofer de maxi-taxi, ca nu e sluga calatorilor si ca nu are, in fond, nicio obligatie sa deschida usile. Am aflat ulterior ca il mai rugase o femeie acelasi lucru si ca si ea a fost ignorata. Cred ca degeaba ne plangem de conducatorii nostri. Pana la urma, si ei tot din randul nostru provin, si au invatat de mici ca asa trebuie sa te porti: nu esti sluga nimanui si daca te roaga sa faci ceva care nu scrie clar in fisa postului ca trebuie facut, nu ai de ce sa te chinui. Ba ai si dreptul sa te iei de persoana care a indraznit sa te roage ceva si sa te deranjeze. Ne mai miram ca nu suntem in stare sa accesam fonduri europene pentru simplul motiv ca trebuei sa scrii un proiect inainte si pentru ca nu este nimeni delegat expres pentru asta. Asa oameni, asa tara!