Ironie

Am vazut de curand (nu as putea uita data, pentru ca are semnificatie istorica), un reportaj tipic pentru o televiziune comerciala pentru ziua de 11 septembrie. Nu voi zabovi asupra a ceea ce spuneau sotii, cunostintele, rudele celor care murisera in "atacurile teroriste", caci, desi pline de simtire, acestea nu aveau nimic nou in ele, fiind comemorarile obisnuite din fiecare an. Ceea ce m-a frapat a venit spre sfarsitul materialului (banuiesc ca se apropia de sfarsit, pentru ca nu am avut taria de caracter sa-l urmaresc pana la final). Acolo, mai multi oameni (pare-se), in frunte cu un fotograf, examinau o poza pe care acesta din urma o realizase si care aparuse pe pagina a doua a unui ziar in data de 12 septembrie 2001. Era un instantaneu cu un barbat care, in disperare de cauza, se aruncase de la unul dintre etajele superioare, incercand sa scape de flacari si fum, constient ca jos avea sa-l intampine tot Moatrea, dar mai rapida si mai putin chinuitoare decat focul.
Ceea ce oamenii astia care m-au enervat pe mine comentau indelung era frumusetea acelei poze, impactul pe care l-a avut asupra cetatenilor din micul oras in care a aparut ziarul, furia si frustrarea pe care aparitia pozei aveau sa le nasca in sufletele patriotice ale americanilor. Se pare, sau cel putin asa mi s-a parut mie, ca jurnalistii voiau sa zugraveasca in culori cat mai vii tragedia si sa ii instige cat mai puternic la revolta pe cetatenii de rand impotriva "teroristilor". E ok, din puncul meu de vedere, pana si manipularea ar putea fi acceptata in unele scopuri nobile, desi ma indoiesc ca aici era cazul. Insa sa perorezi minute in sir pe marginea gratiei caderii, a frumusetii imaginii, a tensiunii teribile care trebui sa fi precedat momentul deciziei de a alege o moarte in zbor uneia in flacari - asta mi se pare de un cinism inacceptabil. Cat de neom trebuie sa fii ca sa te lauzi ca ai ales atat de bine o poza care de fapt nu exprima decat o mica parte a unei tragedii? Cat de rece trebuie sa fii ca sa vrei sa evidentiezi toata durerea care reiesea din acea cadere? Si asta fara sa fi zis o data ceva de genul "bietul om", "ce greu trebuie sa-i fi fost", fara sa incerce cel mai banal exercitiu de empatie. Ma intreb ce ar fi crezut Bill sau Bob sau Tom sau George daca inainte sa se arunce ar fi stiut ca un ziar obscur se va folosi cu atata succes de imaginea lui dupa moarte... Dar vorbim pana la urma de o tara a tuturor posibilitatilor, in care pana si moartea e de vanzare... Atata timp cat este frumos prezentata si gratioasa...